După experiența de pe munte am plănuit un traseu în care să ajungem la câteva obiective aflate pe teritoriul Marocului. O parte dintre ele sunt destul de cunoscute, altele mai puțin, unele naturale, altele antropice, însă noi le-am abordat în stilul nostru.
Din Imlil am pornit spre valea Ourika; această vale e situată aproape de Marrakech, iar malul ei a fost amenajat cum au știu mai bine locuitorii de acolo. Încă nu era plin sezon, dar existau turiști, iar tarabele și negoțul erau omniprezente. E clar că acest loc reprezintă o evadare din agitația Marrakech-ului iar apa ce curge și verdele din apropierea ei sunt o binecuvântare în zilele toride.
Munții Atlas văzuți de la Ait Ben Haddou
Ulterior am revenit în punctul de unde am intrat pe valea râului Ourika și am luat-o spre pasul Tizi n'Tichka aflat la 2260 m, cel mai înalt punct rutier din Maroc. Nu am urmat drumul clasic, ci unul secundar și astfel am avut ocazia să admirăm câteva oaze și cătune pitorești. Copiii aflați în proximitatea șoselei, la joacă sau leneveală, ne-au dat târcoale ori de câte ori am făcut câte o pauză pentru poze...
Unul dintre cătunele marocane întâlnite pe drum
Munții tot mai arizi
Înainte să atingem altitudinea maximă a pasului am trecut pe lângă un restaurant care ne-a tras cu ochiul, iar astfel am rezolvat problema mesei de prânz. În pasul rutier erau doar câțiva negustori cu ale lor vase și suveniruri de vânzare. În naivitatea noastră am avut parte de un episod nu tocmai plăcut în care abia am reușit să scăpăm din capcana negoțului pe care ne-au întins-o. Cu toate că am citit fel și fel de păreri despre această treabă în etapa de documentare, se pare că tot am pățit-o.. Cert e că după această întâmplare am abordat acest subiect dintr-o altă perspectivă.. vă voi povesti.
Pată de culoare într-un peisaj tot mai deserșic
Această oază avea mai multe locuințe săpate în pereții verticali care se ridică deasupra întinderii verzi
Tot pe un drum de munte am continuat în după amiaza acelei zile, cu destinația Ouarzazate. Campingul la care poposit în următoarele două nopți se află la periferia așezării urbane și se numește Ecolodge La Palmeraie.
Înainte de a porni în căutarea campingului am luat pulsul orășelului care pare să fie destul de turistic, probabil datorită faptului că e aproape de Ait Ben Haddou, dar și pentru că e pe ruta Marrakech - Merzouga. Centrul are câteva magazine alimentare, patiserii, restaurante, o piațetă, bancomate, deci tot de ce ar putea avea nevoie un turist, dar imediat în stânga și-n dreapta lui poți descoperi o altă față a orașului. Așa am pățit și noi în drum spre camping.. străzile asfaltate s-au transformat în unele prăfoase, sărăcia era vizibililă prin prisma caselor în care locuitorii își duc traiul, ici colo ateliere auto unde se repară, pe trotuar, chiar și cea mai veche mașină... În capătul unui astfel de cartier se află campingul amintit mai sus. Aici ni s-a confirmat ceea ce am citit, campingurile din Maroc sunt 100% friendly pentru autorulote/campere și mai puțin pentru campare cu cortul. În campingul de acum am reușit să montăm corturile cu mici arfiicii, dar în rest am fost plăcut impresionați de ce am găsit aici. E unul dintre campingurile care s-au clasat în tot trei la sfârșitul concediului nostru.
După ce am adormit pe ritmurile chemării la rugăciune, noaptea păunii din incinta campingului s-au dat în spectacol și, bineînțeles, trezirea matinală a fost tot datorită ritmurilor de chemare la rugăciune, ne-am răsfățat cu micul dejun servit la una dintre măsuțele de sub palmieri.. 2,3 păuni își făceau plimbarea pe lângă masa noastră, cum altfel?!
Apoi am plecat spre Ait Ben Haddou pentru a vedea probabil cel mai bine păstrat și mai cunoscut ksar din Maroc. Acesta face parte din patrimoniul Unesco și a devenit destul de cunoscut după ce mai multe filme americane au fost filmare prin zidurile de aici. Cu toate că am încercat, se pare că nu am ajuns suficient de devreme pentru a vizita cotloanele Ait Ben Haddou-ului înainte de a sosi autocarele cu turiști.
În depărtare, Ait Ben Haddou
Ait Ben Haddou e un vechi sat fortificat situat de-a lungul fostului traseu de caravană ce făcea legătura între Sahara și Marrakech. Acesta e inclus în patrimoniu Unesco din 1987 și probabil că e cel mai cunoscut ksar (sat) al Marocului.
Satul cetate e format din 6 kasbah-uri (case familiară ale clasei bogate din sudul Marocului) și aproape 50 de ksour mai mici
Aceste așezări sunt înconjurate de ziduri înalte...
...și chiar dacă în prezent aproape toate familiile s-au mutat de partea cealaltă a râului, 4 dintre ele își duc veacul, în condiții modeste, printre zidurile ksarului fortificat
Acest ksar reprezintă un exemplu extraodinar de arhitectură din argilă marocană, material organic local și tencuială bogată de nămol roșu
După un obiectic antropit a venit rândul să mergem spre unul natural.. oaza Finnt, oază care nu e situată prea departe de Ouarzazate. O parte din drum e asfaltat, iar apoi drumul e de piatră, însă nu am avut probleme în parcurgerea lui.
Înainte de a lua la pas oaza am urcat puțin până într-un punct de belvedere spre ea și, astfel, nu mare ne-a fost uimirea când am văzut că la intrare în oază era amplasat un întreg platou de filmare.
Platou de fimare amplasat la intrare în oaza Finnt
Cu ocazia plimbării noastre prin oază am mâncat pentru prima dată curmale crude, căzute direct din palmier.
Peisaj în oază
Un palmier și curmalele lui proaspete, numai bune de degustat
Următoarea zi am părăsit campingul și ne-am îndreptat spre cheile Trandafirilor. Drumul de apropiere spre chei ne-a purtat prin sate micuțe, ne-a scos în față peisaje care aduc a Grand Canyon, dar nu și trandafirii care ne-am fi așteptat să vedem. Undeva, cred că totuși există fiindcă am văzut mai multe locuri unde se vindeau produse cosmetice pe bază de petale de trandafiri.
Pe valea Trandafirilor
La pas prin cătunul aflat în zona cheilor
Și am pornit spre cheile Trandafirilor
Peisaj în chei: pereți impresionanți, un firicel de apă, dar nici urmă de trandafiri
Față în față cu peretele de stâncă roșie
În următoarea jumătate de zi am făcut tranziția spre zona cheilor Dades. Pentru că singurul camping din zonă arata deplorabil, ne-am luat o noapte de cazare la unul dintre kasbab-urile din zonă. Experiența de aici s-a dovedit a fi una cât se poate de autentică, căci kasbah-ul era locuit de o familie numeroasă, iar tânărul care ocupa de oaspeți a avut chef de povești și a petrecut câteva ore cu noi.
Formațiuni în cheile Dades
Chiar dacă în ziua precendentă, în timp ce căutam un camping, am admirat puțin formațiunile cheilor Dades, am revenit a doua zi și am urmat serpentine drumului până pe la 1800 de metri.
Zona care formează acum cheile Dades se afla pe fundul mării cu milioane de ani în urmă. Cantități mari de sedimente au fost depozitate în jurul unor recife de corali uriașe și, de-a lungul timpului, acest material a devenit compact într-o varietate de roci sedimentare, cum ar fi gresie și calcar. În cele din urmă, mișcarea crustei pământului a făcut ca regiunea să se ridice deasupra mării, formând Munții Atlas și peisajul înconjurător.
Munte pudrat și canion de Maroc
Campingul Atlas ne-a plăcut cel mai mult și după ce ne-am instalat am pornit într-o plimbare prin oaza care se afla chiar în spatele lui... Aici am descoperit o oază animantă de localnicii care lumea muncea pământul. Femeile și copiii trăbălăiau de zori, în timp ce doar un singur bărbăt, în etate, am întâlnit în oază. Ținând cont că pământul fertil ocupă pe aici suprafețe mici, marocanii cultivă fiecare colțișor. De asemenea, apa din apropierea așezărilor este captată și dirijată de-a lungul kilometrilor, pentru ca mai apoi să fie folosită. Diversele poteci dintre parcele serpuiau prin vegetația luxuriantă printre noi, și la un moment dat am reușit să ajungem și la kashbah-ul vechi. Aceasta reprezintă satul vechi și e abandonat de mai mulți ani. Unele case încă arată bine, altele s-au surpat, iar noi am explorat puțin prin labirintul cândva locuit. Revenirea în camping am făcut-o pe alte poteci și la final am încheiat un circuit în care am avut ocazia să vedem ceea ce se petrece într-una dintre oazele Marocului.
Ziua următoare am ajuns efectiv în cheile Todra, dar aceasta în următorul articol.
Plimbare oaza de palmieri
Muncă în oază, petecul de pământ fertil al satului
Canal de dirijare al apei
Nimerim la ora în care oază e animată de femei și copii care lucrează pământul
La explorat ksarul vechi, părăsit
O prezență deosebită în pădurea de palmieri
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu