Țara Lăpușului: Muntele Șatra și biserici vechi de lemn în decor verde crud (14 mai 2022)

Traseu: Târgu-Lăpuș (tabăra Aldo) - "C" (Drumul Albastru) - Muntele Șatra - drum forestier Izvorul Șetrii - Libotin - Rogoz - Dobricu Lăpușului - Târgu-Lăpuș (tabăra Aldo)

În alegerea acestui traseu ne-am inspirat din traseul de cicloturism Drumul Albastru din Țara Lăpușului pe care ulterior l-am adaptat după placul nostru. Asfel am încercat să eliminăm cât mai mult din porțiunile de asfalt, acolo unde s-a putut.

Bicicliști în drum spre Muntele Șatra (Șatra Pintii, 1041 m)

Pentru a începe pedalarea ne-am îndepărtat puțin de ieșirea din Târgu-Lăpuș așa că prima porțiune a fost direct una pe culmea unui deal prelung care, treptat, ne-a tot urcat. Nu după mult timp am întâlnit primele semne "C" pe copaci, ghidundu-ne când pe pajiști verzi când prin pâlcuri de pădure. Am învârtit pedalele în direcția N și kilometru cu kilometru ne-am tot apropiat de Muntele Șatra. Din depărtare acesta are forma unui trapez acoperit aproape în totalitate de pădure.

Dacă tot e vremea narciselor înflorite am dat și noi nas în nas cu două undeva pe deal

Pedalare pe un segment al traseului cicloturistic 

Una din multele ipostaze față-n față cu Muntele Șatra - prelungire sud-vestică a munților Lăpușului

Un carpen coafat 

Deși traseul Drumul Albastru a fost inaugurat în 2009 marcajele încă se mai văd, dar totuși în unele locuri e nevoie de o bună orientare în teren

Sus-josuri la poalele Muntelui Șatra

Mușchii s-au încălzit după sus-josurile de pe culmea dealului pe care am început, iar în momentul în care am intersectat asfaltul îngust ce urcă spre mănăstirea de pe Muntele Șatra gradientul drumului a crescut. Mai apoi o parte a urcării a fost asfalt, în timp ce mai târziu drum pietruit/pământ; totuși am avut noroc că am pedalat integral prin pădure, feriți de soare. De îndată ce am ajuns în poiana vastă unde e situată mănăstirea Șatra (Dumbrava) am observat cât mai e de fapt până în vârfului muntelui acolo unde e un schit și undeva, bine pitittă prin pădure, o grotă de-a lui Pintea haiducul.

Sector asfaltat spre mănăstirea de pe Muntele Șatra și unul dintre zbârciogii care au crescut chiar lângă drum

Leurdă înflorită, însă tot mirositoare

În cazul nostru aici am atins altitudinea maximă pe ziua de azi, moment numai bun să admirăm un alt trapez fotogenic: cel al Țibleșului, piramida vârfului Hudin (care tot de Țibleș aparține) și nu în ultimul rând versanți cu zăpadă din zona vârfului Pietrosu/Buhăescu Mare din Rodnei.

Poiana unde e situată mănăstirea de la poalele abruptului împădurit și stâncos al Muntelui Șatra

Popas la liziera pădurii, pe malul unui fost lac

Următorii kilometrii s-au scurs alternând porțiuni de pădure cu poieni cu martori de eroziune de conglomerat vulcanic, iar mai jos, pe coborâre, tot mai multe pajiști cu sălașe/cabane sezoniere ori gospodării izolate cu cât ne-am apropiat mai mult de satul Cupșeni.

Pajiște cu priveliști generoase spre Țibleș

Coborâre spre Cupșeni

Pe marginea drumului forestier Izvorul Șetrii

În drept cu primele gospodării am cotit dreapta și după un scurt urcuș am atins culmea aflată deasupra satului care ne-a oferit priveliști deopotrivă asupra Cupșeniul cât și asupra satului vecin Coșteni. Acum Muntele Șatra a ajuns în spatele nostru și așa a și rămas pentru restul traseului căci ne-am tot îndepărtat de el. 

Șură în Cupșeni

Drum de culme deasupra satelor Cupșeni și Coșteni

Numai verde crud în orice direcție

Troiță și fundal cu Muntele Șatra de pe care am coborât

Niște pruni și un zoom cu Țibleșul

După aproximativ 4 kilometri am ajuns în Libotin unde am mers să vedem biserica de lemn de aici. Aceasta avea să fie și singura pe ziua de azi căreia am reușit să-i vedem și interiorul și, totodată, cea mai veche. Aceasta datează de la 1671 în timp ce următoarele pe la care am trecut, primele două în satul vecin Rogoz (dintre care una aflată în patrimoniu Unesco), sunt mai noi. 

Uliță spre biserica de lemn din Libotin

Bisericuța de lemn din Libotin

Frânturi cu pictura originală și un ulm cât de poate de rebel în curtea bisericii

După popasul din Rogoz am revenit la capătul așezării și am început ultima urcare a zilei. Drumuri de pământ succedate de drumuri înierbate tot mai firav vizibile ne-au condus spre linia împădurită aflată deasupra satului Dobricu Lăpușului. A fost nevoie de o scurtă prospecțiune pentru a vedea pe unde reușim să trecem de brâul de pădure tânără care tot urmărea coama dealului.

Biserica din Rogoz aflată în patrimoniu Unesco

Încă o privire spre cel mai fotogenic trapez

Am coborât cu bine, când pe biciclite pe poteci de vaci, când direct pe iarbă până am ajuns la o prima uliță. La câteva sute de metri am mai pus de un nou popas specific zilei de azi și am urcat până la bisericuța una dintre cele 2 bisericuțe de lemn din sat. Ultimul segment din circuit s-a desfășurat pe asfalt și astfel am închis bucla.

Undeva între satele Rogoz și Dobricu Lăpușului

Una din cele două biserici de lemn din Dobricu Lăpușului