Cernei: Via Transilvanica prin cătunele Dobraia, Prisăcina, Ineleț, Cracu Mare și Scărișoara (2 mai 2025)

Traseu: E70 - valea Bolvașnița - Poiana Lungă - Dobraia - Prisăcina - Cracu Mare - Ineleț - Scărișoara - valea Cernei 

Pentru cea de-a doua zi a minivacanței de 1 mai, dimineața devreme, am făcut tranziția de pe platoul carstic al satului Ponoarele, direct în valea Cernei.
Traseu propus inițial avea ~77 de km din care suficienți de mulți erau de-a lungul văii Cerna,însoțită de asfalt, alți 10 pe drumul european din Băile Herculane până la intrare pe valea Bolvașnița, astfel că ne-am folosit de avantajul de a avea 2 mașini la dispoziție și l-am regândit.
Prin urmare, am eliminat aproape toată porțiunea de asfalt, iar una dintre mașini a rămas la motel Dumbrava, valea Cernei, respectiv cu cealaltă ne-am deplasat la intrarea pe valea Bolvașnița.

Forfota de la drumul mare a rămas repede în urmă și, chiar dacă am început pe drumul asfaltat spre micul sat Valea Bolvașnița, la scurt timp substratul pe care am înaintat s-a schimbat, deci numai bine ne-am încălzit mușchii.
Prima bornă de pe acest segment al Via Transilvanica pot spune că ne-am luat prin surprindere, dar apoi le-am cercetat atent cu privirea pe toate cele care au urmat.
Cu cât am înaintat mai adânc pe valea Bolvașnița cu atât a devenit mai sălbatică, având chiar și mici sectoare înguste, cu aspect de canion. 
Un push bike nu prea lung ne-a condus spre liziera pădurii și totodată spre întinderile din munții Cernei, unde mici grupuri de gospodării răsfirate și totodată scufundate parcă în vegetația prezentă formează cătune. Accesul spre ele a fost și rămâne greoi, astfel că traiul de zi cu zi, pentru cei încă rămași aici, numai ușor nu poate fi.
Drumul ce leagă Poiana Lungă de Dobraia și mai apoi de Prisăcina e perfect de pedat iar priveliștile către abruptul Arjanei sau golul alpin al vârfurile Vlașcu Mic și Vlașcu sunt senzaționale.
Dincolo de Prisăcina traseul urmează o curbă de nivel descendentă, prin pădure, care e de fapt o potecă mai lată.

Încă un punct de belvedere de pe VT (foto Lia)

După trecerea peste valea Prisăcina succesiunile de ruperi de pantă ne-au pus la încercare abilitățile, însă majoritatea sunt la limită sau pur si simplu nu sunt potrivite pentru pedalat neasistat.
Din câte am înțeles, iar mai apoi am constat, vechiul drumeag/potecă dintre Ineleț și Scărișoara nu demult a trecut printr-o transformare, așă că acum vorbim de un drum îngust, care momentan e de pământ. Banii au venit de la primărie, în timp ce excavatorul de la un localnic.. de menționat că în caz de ploaie acest tronson nu știu cum poate fi parcurs pe 2 roți.
Înainte de a coborî în valea Cernei, Via Transilvania trece și prin cătunul Țațu, însă noi ne-am înscris pe drumul din versantul stâng al pârâului Iuța, care ne-a condus direct la puntea. de aici, peste Cerna. 
De îndată ce am ieșit la astfel am mai stat în șei încă aproximativ 9 km până la motel Dumbrava.

Statistica trackului înregistrat arată 41 de km (aici fiind incluși și cei 9 km amintiți mai sus) cu 1550 de m diferență de nivel; dacă cumva luați în calcul să mergeți pe acest tronson cu bicicleta recomandarea e înaintați de la V-E, adică fix cum am mers și noi.

Prima bornă VT, de pe valea Bolvașnița

Un huhurez împrietrit la liziera pădurii, punct de marchează sfârșitul celor 15 km inițiali de urcare

Prin Poiana Lungă

Arătând foarte sugestiv spre vâfurile Biliana și Zascol

Ușor, ușor Arjana se strecoară-n cadru

Arjana, 1511 m, cea impunătoare

Gospodării risipite, integrate în peisaj

La poalele Arjanei

Pe curba de nivel spre Dobraia

2 clăi gârbovite de vremuri

Bisericuța din Dobraia și pentru noi un scurt popas la umbra foișorului din proximitatea acesteia

O primă înfățișare al abruptului munților Mehedinți

Alte case aproape rătăcite în peisaj

Coborâre spre Prisăcina și fundal cu partea alpină a munților Cernei

Piatra Galbenă și câteva case ce aparțin de Prisăcina

Unul dintre puținele colțuri lucrate văzute pe aici

Alb și curios

Nimeni să le vadă

După Prisăcina drumul se transformă în potecă lată și înaintăm prin pădure, descendent în mare parte până când ajungem la pârâul Prisăcina, apă care se strecoară prin chile omonime

Cu mici, mici excepții acest tronson este numa bun de stat în șa

Încă o privire spre Arjana, acum tot mai în spate

Drum înierbat spre Cracu Mare

și... cam de aici încep numeroasele sus josuri, urcările având gradient prea mare pentru bicicletele mecanice

Casă veche în Cracu Mare

La intersecția cu ogașul lui Inelețu

Popas cum se cuvine

Fosta scoală din Ineleț si cocoașele geanțurilor din Mehedinți

Gospodăria familiei Avrămică din Ineleț

Constrast pentru verdele din jur

Abruptul fotogenic al munților Mehedinți, dincolo de care se întind crovurile

Un măr în floare chiar peste drum de biserică

De puțin timp drumul din Ineleța fost lărgit, iar acum avem noroc de vreme bună, pământul fiind uscat, în caz contrat probabil că e cu totul impracticabil

Din Ineleț, spre Scărișoara

Foarte adevărat: "Forest lives matter"

Drumul de care pomeneam am luat-o spre pârâul Iuța și după ce ne-am înscris și noi, din greșeală pe el, am continuat pe acestă potecă (VT pe aici continuă)

Single trail și-n cele ce urmează, spre obârșia pârâului Iuța

Față-n față cu cheile Tâmnei (Foeroga Tâmnei)

Moară de apă pe pârâul Iuța

Single trail și o clădire din piatră ce ne duce cu gândul la Geogia

Scărișoara rămâne în urmă și noi vom coborî la Cerna, pe la grupul de case Gura Iuții (foto Leo)

2, 3 curbe însoțite de drum și apoi...

O bancă și un clopoțel înainte de ajunge la puntea de peste Cerna