Traseu: Răcătău - Bulitani - Balta - pe sub Chicera lui Matei (1409 m) - Oțelești - Bușești - Ghermănești - Răcătău
Stratul generos de zăpadă căzut în ultimele zile a pus stăpânire peste toate dealurile și culmile de lângă oraș, iar atmosfera iernilor de altă dată a apărut parcă din senin. Entuziasmul nostru a crescut exponențial și, împreună cu Nuțu, am ales nu foarte ușor din diversitatea circuitelor din munții de lângă noi.
Cu toate că deja au trecut 3 zile de la ninsoarea inițială drumurile arată ca și cum abia a nins, astfel că ne bucurăm ca am ales suficient de înțelept zona spre care să ne îndreptăm.
La scurt timp după ce am lăsat în urmă valea Someșului Rece, mai precis după ce am trecut de ultima gospodărie din Răcătău (Pădineni) ne-am încălțat rachetele de zăpadă din dotare. Faptul că așa iarnă nu a mai fost de ceva ani a fost confirmat de mai mulți localnici întâlniți pe parcursul zilei; se pare că deja au trecut 5-6 ani de la ultima iarnă cât de cât adevarătă.
Tot la deal, cu pași mici și afundați serioși în nea am răzbit să ieșim deasupra lizierii pădurii în cătunul Bulitani. Chiar dacă pe prognoze soarele era destul de zgârcit, prezența lui nu ne-a putut decât bucura.
După câteva vorbe schimbate cu 2 dintre cei 4 care-și mai duc veacul pe aici am continuat în aceeși notă, la deal, intersectând din loc în loc urme de animale.
Efortul nostru a rămas constant până când am atins culmea în drept cu un capăt al cătunului Balta. Aici am dat de urme de mașini, astfel că am renunțat la rachete și am continuat cu spor, spre sud. Am zăbovit puțin în curtea magazinului din Oțelești (acum era închis) pentru a privi zările generoase pe care le oferă datorită poziționării. Desigur, locul ne e cunoscut din turele pe două roți prin zonă, ocazii în care nu ratăm o pauză aici.
În drept cu cătunul Bușești am schimbat direcția de înaintare, moment în care practic ne-am înscris pe ultimul tronson al traseului propus.
Printre case vechi, gospodării încă active, dar și câteva cabane moderne am zărit săniuțe și zone de derdeluș, clăi tapetate bine cu zăpadă iar, undeva mai jos, la niște kilometri distanță ne-am intersectat chiar și cu 2 copii care tocmai urcau la săniuș. Vizibil rușinați ne-au ignorat cu succes, iar la scurt timp am încheiat circuitul început de dimineață.




























Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu