Munții Făgăraș: valea Arpașu Mare și valea Podragu (11-12 august 2018)

Traseu: cartier Sumerna (Victoria) - TR - valea Arpașu Mare - nemarcat - CR sub fereastra Zmeilor - strunga Podrăgelului - cabana Podragu - TR - cabana Turnuri - cartier Sumerna (Victoria)

Tura de acum un weekend nu a făcut altceva decât să-mi deschidă pofta de ture la altitudine așa că, după câteva zile petrecute în oraș, am revenit în Făgăraș.
Sâmbată dimineața suntem în capătul cartierului Sumerna, dincolo de orașul Victoria, și după ce lăsăm mașinile în același loc ca anul trecut pornim la drum.

"Fereastra Mare" și "Fereastra Mică" a văii Arpașu Mare

Pe măsură ce avansăm ajungem la intersecția spre fosta cabană Arpaș și constatăm că în fața noastră se așterne un drum proaspăt de macadam. Hmm.. dar ce s-a întâmplat cu forestierul de vara trecută?! La sfârșitul weekendului nu aveam un răspuns la această întrebare.
Suntem mulți, poveștile curg și liniștea se lasă abia când ajungem la prima pantă susținută ce urcă în versant. Urcăm destul de rapid și ajungem la intersecția văii Podragului cu valea Arpașu Mare, loc în care prânzim.

Podeț peste valea Arpașu Mare

De acum începe necunoscutul pentru toată lumea. În mod teoretic aici ar fi trebuit să întâlnim marcajul PR însă, la fața locului ne bucurăm că totuși putem distinge o potecă.
O urmăm, trecem valea (există un podeț de lemn) și ne mutăm în pădurea de pe malul stâng al văii. Pădurea e frumoasă, poteca slab umblată așa că traseul are un farmec aparte. Din când în când sesizăm prezența a câte unui vechi marcaj PR și nu trece prea mult până la liziera pădurii. Deși sunt cu ochii pe harta și știam că urma sa trecem pe lângă căsuța de vânătoare, aproape că am ratat-o. Noroc că m-am întors și le-am arătat-o și celorlați.

Pădure de vis

Un scurt popas și apoi o parte din lume e nevoită să rămână la casa de vânătoare, în timp ce restu ne continuăm urcușul. Și de aici în sus suntem pe teren necunoscut și, nici măcar nici nu știm dacă o să nimerim vreo potecă sau dacă aceasta mai există.

Cale lungă de la liziera pădurii până la creasta principală

Căsuța de pe valea Arpașu Mare

Muchia Albota începe să se arate și e cu totul impresionant cum se vede de pe vale

La scurt timp după ce lăsăm în urmă căsuța ajungem la o răscruce în care luăm hotărârea de a trece pe malul drept al văii. Deși urmele sunt precare, abia mai târziu avem confirmarea că am luat-o bine.

O marmotă-nlemnită

Sigur nu suntem pe valea Sâmbetei?!

Greu la deal când nu ai nici măcar potecă

Muchia Albota se arată tot mai mult în dreapta noastră, în timp ce abrupturile muchiei Podragu se ridică în stânga noastră. La un moment dat vedem că ne depărtăm tot mai mult de locul unde ar fi trebuit să facem stânga, încercăm să intuim pe unde ar fi urcarea spre lacul Podrăgel însă pantele mari numai nu ne îndeamnă să o luăm spre stânga. Continuăm tot pe vale căci vedem că am putea urca pe un versant pe care am pus ochii mai devreme. După ce ne-am îndepărtat suficient de mult de locul unde am lăsat trackul spre stânga vedem cum o turmă de oi începe să coboare spre vale.
Aha, deci pe acolo trebuia să fi mers și noi!
Acum asta e, rămânem la ceea ce am hotărât deși, dacă ne-am fi întors probabil că am fi ajuns mult mai repede la lacul Podrăgel.

O parte din Albota

Și puțin din muchia Podragu

Turnul Vârtopel și probabil Vf. lui Găvrilă pe fundal

Surprinzător sau nu, ajungem în CA undeva sub Fereastra Zmeilor și urmăm poteca marcată până la un tăpșan înierbat, lângă un fir de apă ce face parte din obârșia văii Arpașu Mare.

Încet, încet se lasă seara peste creste

Dimineața pe răcoare

Noaptea e liniștită și dimineața soarele se lasă prea mult așteptat. Câteva capre ne fac în ciudă de pe un versant însorit și își văd de treaba loc în timp ce noi adunăm tabăra.
Chiar dacă e dimineață, norii pun căciuli vârfurilor înalte și după urcușul prin soare până în strunga Podrăgelului norii coboară taman peste lac. Cu puțin noroc, norii își văd de drumul lor și, după câteva minute vedem lacul. Poteca cu marcaj ne poartă pe la o oarecare distanța de el, așa că e musai să revenim cândva..

Din strunga Podrăgel spre vârful Arpașu Mic

Hora norilor continuă și când ajungem în șaua aflată deasupra lacului Podragu și, bineînțeles a cabanei omonine, aproape că dăm nas în nas cu un țap. Se uită puțin mirat la noi, e clar că l-am luat prin surpindere și apoi o ia la sănătoasa.
Îi așteptăm pe colegi și apoi începem lunga coborâre a zilei, pe ruta cabana Podragu - cabana Turnuri - cartier Sumerna.
Totusi nu ne putem plânge pentru că în momentul în care am ajuns la drumul de macadam am acceptat oferta unui nenea care ne-a coborât până la mașini.