1 3.7.19 Banda Roșie http://www.bandarosie.ro/2019/07/Maroc-ascensiune-pe-varful-Toubkal.html

Maroc - Pe vârful Toubkal, acoperișul munților Atlas (29 martie-1 aprilie 2019)



La începutul lunii aprilie am evadat pentru două săptămâni în Maroc, într-un concediu cu munte, deșert și ocean.
În urma unui zbor direct ce a decolat din Budapesta am lăsat în urmă bătrânul continent și, 4 ore mai târziu, am aterizat în Marrakech.

Au înnebunit cireșii



Moschee în satul Imlil

O dată ce am pășit pe pământ african ne-am ocupat de preluarea mașinii pe care o aveam rezervată și apoi, în drum spre campingul Ourika (aflat la periferia Marrakech-ului), am luat primul contact cu traficul de aici.  Bulversați de haosul care vine la pachet cu el dar și de nevoie am făcut o tură de shopping la un supermarket. Oprirea pentru aprovionarea necesară zilelor următoare ne-a pus față în față cu o noua cultură în care tocmai am intrat. Sosirea în camping ne-a adus printre turiști din mai toate colțurile Europei și prima noapte în Maroc ne-a pus față în față cu chemările la rugăciune. Acestea au loc de 5 ori pe zi, momente din fiecare moschee răsună câte o voce care îi cheamă/îndeamnă pe oameni la rugăciune.

Am pornit din satul Imlil - 1780 m, un fel de Chamonix pentru munții Atlas

Când am avut vizibilitate spre vale, când am fost în valuri de ceață

Tot în sus spre pasul de azi

În pasul Tizi N'Mzik norii s-au risipit și am pus de o pauză

A doua zi, dis de dimineață, ne-am îndepărtat și mai tare de aglomerarea urbană a Marrkech-ului și am parcurs distanța de aproximativ 80 km până în satul Imlil (1780 m) - punctul clasic de acces pentru vârful Toubkal.
Înainte de a porni efectiv la drum am rezolvat câteva chestii logistice, respectiv am făcut rost de pioleți și apoi l-am cunoscut pe ghidul nostru. În sat există mai multe puncte din care se pot închiria pioleți, colțari dar și alte echipamente. Prețurile sunt modice, echipamentele sunt modele de acum 15-20 de ani, dar utilizabile; noi am dat, sper să nu greșesc, 9 euro /3 zile/ piolet. Tot aici a fost și singurul loc în care am găsit butelie de gaz cu înfiletare; prețul pentru una mare, adică de 450 gr, a fost de 10 euro.
Ghidul ne-a însoțit în următoarele 3 zile pe munte. E bine de știut că după evenimentul de la sfârșitul anului trecut, luarea unui ghid local pentru acest vârf este obligatorie.
Pe noi ne costat 90 euro/persoană, iar în această sumă am avut incluse două nopți de cazare la refugii montane (una la refugiul Azib Tamsoult, alta la refugiul Toubkal), două cine, un mic dejun + ghidajul efectiv.

Copacii africani de la 2500 de metri altitudine

Planul nostru a fost acela de a aborda o rută care nu e prea frecventată și practic să mai dormim o noapte pe munte înainte de a ajunge la refugiul Toubkal.
Undeva în jurul prânzului am reușit să pornim la drum sub amenințarea unor nori de ploaie.
Totul era nou pentru noi așa că nu am încetat să privim în jur, să aflăm cât mai multe de la Amid (ghidul nostru)... Traseul din prima zi nu e dificil, iar altitudinea maximă am atins-o în pasul Tizi N'Mzik - 2450 m.
Când cu jachetele de ploaie pe noi, când fără ele, când prin norii care ne învăluiau, când prin ferestre în care am reușit să vedem până departe... în cele din urmă am ajuns la refugiul Azib Tamsoult - 2250 m.

Printre picuri și copaci tare fotogenici

Pe coborârea din pas spre refugiu ne-a mai prins o ploicică..


Agricultură la peste 2000 m

Vremea primei zile a fost foarte schimbătoare, iar apariția soarelui ne-a dat speranțe că vom putea usca puțin jachetele

Cu toate că eram la peste 2000 metri cei de aici au făcut terasări unde cultivă cele necesare, un peisaj asemănător cu cel din Himalaya.
Restul zilei a trecut cu alte reprize de ploaie, cu nelipsitul ceai de mentă (wiskey-ul berber - foarte concentrat si dulce) și cu o tagină delicioasă gătită tocmai de ghid. Aceasta avea să fie și cea mai bună pe care am mâncat-o în Maroc. Refugiul la care ne aflam arată mai debragabă a cabană, una curată și îngrjită, așa cum nu avem în Carpați.

La scurt timp a mai venit o repriză de ploaie, iar crestele au fost învăluite în dansul norilor

Martor al eroziunii

Întunericul a venit destul de devreme, iar noi ne-am retras la căldura sacilor de puf. Spre dimineață am auzit cum afară ploua așa că hotărârea de a mai dormi a fost una tacită.
Mai târziu nu ne-a rămas decât să constatăm că afară s-a depus un strat de zăpadă, plafonul încă era jos, iar zăpada proaspătă probabil creștea o dată cu altitudinea ceea ce ar fi putut să fi fost o problemă în trecerea șeii aflate la apoximativ 3500 m.

După instabilitatea din ziua precedentă dimineața ne-am trezim cu niște pudră albă

Crestele fumegă, pudra e numai bună în poze, însă noi am reconfigurat traseul

Ultime cătune aflate în partea superioară a văii Tizi

Limita zăpezii de primăvară

 Am mai zăbovit noi puțin în refugiu și apoi am luat decizia de a abandona planul de acasă. Astfel am revenit în Imlil, am consultat prognozele și ne-am pornit pe ruta clasică căci aveam suficient timp pentru a ajunge la 3200 m, la refugiul Toubkal.

Inapoi la cireșii înfloriți la peste 1700 de metri și tufele crude de mentă 

La intrarea pe traseu am trecut de un punct de control unde ne-au fost verificate pașapoartele, datele au fost trecute într-un tabel și, de îndată ce am pornit am descoperit o altă față a muntelui față de cea cu care am făcut cunoștiință până acum. Dacă până acum ne-am întâlnit doar cu câțiva turiști și localnici care foloseau poteca pentru a trece dintr-un sat într-altul, pe această rută aveam să întâlnim mult mai mulți turiști. Unii în coborâre, alții în urcare, unii doar cu ghid, alții cu ghid dar și cu măgari care le cărau bagajele...

Câțiva copii se joacă în drumul mare, lângă punctul de control pe ruta de pornire spre Toubkal

La treabă în gospodărie

Pe ruta clasică spre vârful Toubkal



Vremea s-a deschis și poteca ne-a îndrumat tot mai adânc pe valea de la poalele vârfului Toubkal.
În trei puncte am trecut  pe lângă niște magazine cu suc de portocale proaspăt stors, chestii de ronțăit, iar într-unul dintre locuri se poate servi chiar și mâncare caldă.
Pașapoartele noastre au mai fost verificate de două ori pe urcarea până la refugiu, respectiv încă o dată ajunși la destinație.

Tradiționalul suc de portocale nu putea lipsi de pe poteca turistică


Nori jucăuși

 Am anticipat corect și de la 2900 de metri în sus stratul nou de zăpadă era mai consistent

La refugiu am dat de o forfotă mare și am intersectat turiști veniți din toate colțurile lumii pentru a încerca să urce pe vârf.
Urcarea noastră din sat și până aici a durat 4 ore jumătate și, până la cină, ne-a rămas suficient timp ca să ne învârtim în jurul refugiului.
În acest interval am observat cum toții ghizii s-au adunat în bucătăria refugiul pentru a găti, la comun, pentru clienții lor. În cele din urmă am fost suprinși de o porție gigantică de spaghete cu cartofi prăjiți și carne... Dubios sau nu, am mâncat și apoi ne-am băgat la somn.. urma o noapte nu prea lungă.

Refugiul Toubkal (mă rog.. sunt două de fapt, unul nou și altul vechi, unul lângă altul și pline ochi de turiști)

Înainte de ora 5 am pornit pe urcarea spre vârf; aici tocmai se crăpase de zi

La ora 4 am fost în picioare și înainte de ora 5 ne-am pus în mișcare, la lumina frontalelor. Odată ieșiți din refugiu am avut în față noastră o urcare de aproape o mie de metri, pe zăpadă. Nu există porțiuni dificile sau expuse, dar urcușul e exclusiv pe zăpadă, fiind mai mult de anduranță. În această perioadă toată lumea pornește la drum echipată cu colțari și, pe bună dreptate, fiindcă în unele zone unde zăpada e înghețată.

Cerul ce colorează puțin la orizont

Răsărit prins nu departe de vârful Toubkal

Detaliu din munții Atlas

Am ajuns pe muchia care duce până pe vârf, aici zăpada era ceva mai spulberată

Nici unul dintre noi nu a resimțit în vreun fel altitudinea la care ne aflăm și, cu puțin după răsăritul soarelui, am ajuns pe vârf. Pornirea matinală ne-a ajutat să ajungem printre primii la cei 4167 m ai vârfului și să ne bucurăm câteva minute, în liniște, de priveliște.  Vântul totuși a făcut ca temperatura pe care am resimțit-o să fie negativă și astfel nu am zăbovim prea mult sus.


Proiecția topului munților Atlas

Ultimii pași spre Toubkal

Vârful Toubkal - 4167 m


Noi la pas, dar câțiva nu au ratat ocazia de a-și aduce schiurile de tură; zăpadă era destulă...

Ușurel am pornit pe coborâre și după un popas la refugiu am continuat spre Imlil, însă nu înainte de a ne hidrata cu un suc de portocale direct pe traseu.


Măgărușii sunt printre cele mai de ajutor animale pentru marocani

Prăvălie ambulantă

Singuratic

Mentă și cireși înfloriți la pensiunea din Imlil

Următoarea noapte am petrecut-o la cazarea târguită încă de cum am ajuns în Imlil și chiar dacă: gazda a fost ospitalieră, camerele în dulcele stil marocan, mâncarea bună, nu voi uita dușul rece și camera răcoroasă.
Încă o dată am rămas fideli sacilor de puf și a doua dimineață am părăsit Imlil-ul și cireșii lui înfloriți pentru noi experiențe marocane.
Gata cu munții mari, dar sperăm că nu și cu primăvara pe care am întâlnit-o în această zonă! Tineți aproape dacă sunteți curioși de traseul pe care am continuat în excursia noastră. :)


Comentează folosind contul Facebook:

Un comentariu

  1. Orişicât aş fi de flatat de comentariul anterior, trebuie să mărturisesc că, deși am participat la călătoria menționată, nu eu m-am încumetat a povesti întîmplarile ci Alina.

    RăspundețiȘtergere

Pagina de pornire