O zi în Muntele Mare (25 octombrie 2008)

După 3 weekenduri ratate (unul cu vreme rea, unul cu probleme auto şi unul cu o nuntă manelistică), iată că a venit şi weekendul izbăvitor, salvând luna octombrie. Planul era să mergem în Rodnei, dar asta nu-i o noutate: eu îmi fac planul să merg în Rodnei săptămânal. Ceaţa care a persistat în Ardeal pe tot parcursul zilei de vineri şi prognoza de ceaţă pentru sâmbătă şi duminică ne-au determinat să alegem ceva mai uşor. Iar tura propusă de Csaba pe carpati.org a picat la fix.

Foto 0. La drum! (Foto: Csaba Papp)

Aşa că sâmbătă dimineaţa la ora 8 am luat-o din loc înspre satul Runc, unde am ajuns în jurul orei 10. Din păcate cu o mică întârziere, cauzată de un indicator rutier îndoit care ne-a determinat să facem un ocol până în Ocolişel (pe un drum de ţară cam nasol), abia apoi reuşind să găsim drumul bun (şi proaspăt asfaltat din fonduri Phare!) spre Ocoliş şi respectiv Runc. Aici (unde se termină asfaltul) am parcat maşinile şi ne-am cunoscut coechipierii: Csaba, Amalia, Liviu, Irina şi Robert. Iar câteva minute mai târziu am început pelerinajul.

Marcajul triunghi albastru ne îndrumă prin Cheile Pociovaliştei, dar prin ceaţa groasă distingem doar siluetele stâncilor din preajma noastră. După cca. 5 km, drumul forestier se termină şi începem urcuşul prin pădure, iniţial pe cursul unui pârâu, apoi în serpentine. 4 ore mai târziu (cu pauzele de rigoare), ajungem pe vârful Scăriţa (1382 m), unde ne încântă prăpăstiile dinspre valea Belioara, însă vizibilitatea continuă să fie redusă de ceaţă.

Nu pierdem vremea şi căutăm traseul de întoarcere - marcaj cruce albastră. Coborâm pe cursul unei ape până la drumul forestier care ne duce în satul Pleaşa Runcurilor, iar la ieşirea din acest sat şoseaua trece prin Cheile Runcului. În jurul orei 18 ajungem din nou la maşini şi pornim spre casă.

Destulă vorbăria, putem să trecem la poze: