Ce-i mai fain decât 10 majorate obişnuite? Majoratul lui Vlad.
Ce-i mai fain decât majoratul lui Vlad?
O tură pe însoritele creste carpatine, într-un super-călduros week-end de noiembrie.
Ce-i mai fain decât majoratul lui Vlad?
O tură pe însoritele creste carpatine, într-un super-călduros week-end de noiembrie.
Dimineaţa de sâmbătă am început-o cu stângul: am sforăit 50 de minute cu alarma cântând lângă noi. Bine, cântând e mult spus... mai mult şoptind, căci difuzorul telefonului meu a cam îmbătrânit. Într-un târziu, adică pe la 7, am izbutit s-o luăm din loc. 300 km şi 5 ore mai târziu (la timp contribuind şi un mic ambuteiaj pe DN7) ajungeam la Casa de vânătoare Câmpuşel, de pe proaspătul asfaltat "drum al lui Băsescu" (DN66A). Proaspăt asfaltat până aproape de pasul Jiu-Cerna, să nu vă vină idei să mergeţi la Băile Herculane pe acolo!
Totuşi, am trecut prin curtea lui şi l-am mai întrebat o dată pe unde s-o luăm. Însă aşa de atent ne-am uitat pe hartă încât n-am observat că nu-i acelaşi lucru Casa de vânatoare cu Casa silvică Câmpuşel. Am studiat cu atenţie harta abia după ce am început să urcăm şi am văzut că nu ne apropiem de Coada Oslei, ci mai degrabă de vârful Oslea. Deşi s-a dovedit a fi o soluţie mai puţin inspirată, de pe valea Ştirbu am urcat pe culmea Muntelui Ştirbu, iar de la stâna de la ieşirea din pădure direct spre creastă, ajungând astfel aproape la jumătatea acesteia.
Timpul părea să ne permită, aşa că am pornit spre Coada Oslei, unde ar fi trebuit să ajungem de la bun început. De acolo, am parcurs toată creasta înspre sud-est. Pe vârful Oslea (1946 m) - surpriză: din iarbă apare un câine! Ce făcea căţelul ăsta singur la aproape 2000 de metri altitudine, n-am putut să-mi dau seama. Cert e că a început să ne urmărească.
Ajungând în capătul crestei, ne dăm seama că n-o să mai ajungem pe lumină în vale, aşa că încercăm să alegem traseul optim. Deşi iniţial am fi vrut să coborâm pe o culme până în pasul Jiu-Cerna, ne-am dat seama că era destul de uşor să ajungem pe drumul forestier ce urmăreşte valea Ştirbu. Am urmat culmea opusă culmii Ştirbu, până la intrarea în pădure, când am fost nevoiţi să forţăm coborârea. Greul s-a terminat în momentul în care am ajuns la drumul forestier, moment în care ne-am aprins şi frontalele, continuând la lumină artificială până în parcare.
Am întins cortul lângă maşină, ca nişte munţomani adevăraţi ce suntem şi am dormit până dimineaţa pe marginea drumului naţional, fiind "deranjaţi" doar de vreo două maşini.
Duminică dimineaţa am fi vrut să ne trezim mai devreme, dar ploaia n-a fost de acord. Am părăsit sacii de dormit abia pe la 8 şi am pornit pe marcaj triunghi roşu înspre Piatra Iorgovanului, pe o vreme care s-a deschis frumos. Pe la 11 am ajuns pe vârf, uimiţi de frumuseţea Retezatului Mic şi admiraţi de caprele negre. Sau invers?
După o pauză de masă binemeritată (chiar şi de căţelul nostru, care ne-a urmat), am hotărât să continuăm pe bandă roşie până în şaua Paltina (de sub Stănuleţii Mari), de unde să coborâm pe la Tăul fără Fund. Pe harta Dimap, traseul apare nemarcat, însă pe hărţile vechi traseul e marcat cu punct roşu, marcaj pe care l-am regăsit (degradat, într-adevăr) până în DN66A - undeva la jumătatea distanţei dintre Câmpuşel şi Pasul Jiu-Cerna.
Revenirea pe drumul naţional 66A m-a surprins îmbrăcat sumar (cu tricou cu mânecă scurtă, aşa cum mi-am petrecut aproape tot week-end-ul), deşi începuse să plouă. Micarii şi cei veniţi doar să admire această nouă construcţie rutieră (30 km frumos asfaltaţi -> rarităţi în ţara noastră) erau oarecum uimiţi de apariţia noastră. De fapt, şi noi de ei, ţinând cont de curăţenia care se încăpăţânează să persiste în această zonă.
Puţin înainte de ora 15 am ajuns la punctul final al pelerinajului nostru, ceea ce m-a făcut să mă bucur puţin cam devreme. N-am apucat să ne dezbocănţăm, că lângă noi şi-a făcut apariţia Jandarmeria Montană Lupeni, în locul căţeluşului nostru drăguţ (pe care l-am pierdut când micii au început să miroasă mult mai bine decât pateul nostru la conservă).
"Serget #¤&%¤#&#, de la Jandarmeria Lupeni, bună-ziua!" mi s-a adresat (n-am reţinut numele, fiind ceva mai şocat decât văru` când a fost sunat de SRI). "Unde aţi înnoptat?", a continuat el.
Eu: "Păi... aici! Am pus cortul lângă maşină... Cu ce am greşit?"
El: "Păi aţi pus pe jar Jandarmeria, Salvamontul şi Pompierii! Paznicul de la Casa de vânătoare ne-a anunţat că aţi plecat de ieri şi nu v-aţi mai întors. V-am căutat şi ne-am gândit că aţi căzut în vreo prăpastie sau aţi fost atacaţi de animale sălbatice.", dramatizând, desigur, o situaţie des întâlnită în mediul lor.
Eu... fără cuvinte.
El: "Bine că sunteţi întregi! Daţi-mi, totuşi, datele dumneavoastră."
Le-am dat, bucuros fiind că n-am fost găsiţi de ei, să păţim ca ţăranul din bancul ăla.
Lăsând la o parte acest aspect oarecum neplăcut, tragem linie şi catalogăm o tură foarte frumoasă, în care am alternat tricoul cu mânecă scurtă cu geaca, mănuşile şi căciula. O tură de vară!
Iată şi traseele noastre, arătate... "cu degetul pe hartă":
P.S. (că lipsea, şi ştiu ce drage i-s Cristinei):
O chestiune filozofică, pe final: Cât de mică e lumea?
Exact, chiar mai mică decât o puţă de furnică... cât un ε (epsilon) bine ales (pentru matematicienii din voi)!
Să trec la subiect: cine ar fi putut crede că în Foto 8 de mai sus (Om călcând pe Coada Oslei) personajul ESTE CHIAR PRIETENUL ALEX??? Nimeni, normal, ţinând cont de limitata mea colecţie de prieteni montagnarzi...
Însă aceasta e concluzia la care am ajuns împreună cu el, după un schimb de câteva e-mailuri.
Colecţia lui de poze (clar mai reuşite decât ale noastre) se poate vedea la următoarea adresă: http://www.suhard.com/Carpathian_Shots/Pages/Valcan_Mountains.html.
P.S.2: Am lămurit şi dilema cu "Cuţu": l-a urmărit din Câmpul lui Neag până pe Vârful Oslea, unde s-a oprit de oboseală. Aha! Deci nu numai mie mi s-a părut greu să mă ţin după Alex!
s'am ratat din nou momentul ,,capre negre" , cat despre paznic :)) om de treaba.
RăspundețiȘtergereiar la Curatel poate ajungem saptamana asta . ;) Daca si vremea tine cu noi.
Superb traseu! Instantaneele cu "caprita" sunt de exceptie!
RăspundețiȘtergereMultumim!
RăspundețiȘtergereIn cazul in care vrei sa mai vezi o poza cu respectivul caine, facuta in aceeasi zi dar ceva mai devreme, o gasesti la http://www.suhard.com/Carpathian_Shots/Pages/Valcan_Mountains.html
RăspundețiȘtergereSi eu care credeam c-o sa fiu singur in Oslea...
:)) Si noi am crezut c-o sa fim singuri ;))
RăspundețiȘtergereTotusi, imi pare rau ca nu ne-am intalnit sa si povestim :( Dar poate ne vedem in Suhard ;)
Frumoasa tura.
RăspundețiȘtergereNu vad insa de ce ati categorisit drept "oarecum neplacut" faptul ca v-ati intalnit cu jandarmul. Eu zic ca este de apreciat ca omul (si alti cativa oameni din alte institutii) s-au ingrijorat in privinta binelui vostru!
Numai bine!
vizitati simuntele NEDEIA MARE,NEDEUTA, jud gorj comuna pestisani
RăspundețiȘtergere