O săptămână la schi în Dolomiţi (26 februarie - 5 martie 2011)

Locaţie: Val di Fassa, Tirolul de Sud
Cazare: Vigo di Fassa, Majon Vajolet, în 2 apartamente private; 110 euro/7 nopţi/persoană
Skipass: Dolomiti Superski 231 euro sau echivalentul pentru 1200 km pârtii; fiind un grup numeros am beneficiat de o reducere de 10 euro. Acest skipass poate fi folosi pentru a schia pe 12 domenii, printre care se regăsesc şi celebrele: Cortina d'Ampezzo, Alta Badia, Val Gardena/Alpe di Siusi, Val di Fassa/Carezza, Arabba/Marmolada, Val di Fiemme/Oberenggen, Trevalli, Civetta dar şi Valle Isarco, San Martino di Castrozza/Rolle-Pass, Alta Pusteria, Kronplatz.

Foto 1. "Ski in Dolomiti"

Foto 2. Stâncile care apar pe orice ghid sau hartă

Foto 3. Privelişte

Spre deosebire de Alpi domeniile schiabile de aici sunt legate unele de alte... oferindu-ţi posibilitatea de a face circuite.
Cum punctul de acces al fiecărui domeniu se află la o altitudine de peste 1000 m, nu depinzi de telecabină şi astfel cobori până la parcare.
Gradul de dificultate al pârtiilor negre este mai scăzut faţă de ce au austriecii pe valea Zillertal sau Kaprun.
Din punct de vedere al transportului pe cablu, italienii, încă au destule telescaune de 4 locuri descoperite şi de 2 persoane, deci, destul de vechi.
În fiecare localitate de pe vale există zeci de km de trasee pentru schiul fond, 1100 km în total.

Foto 4. Parte din Grupo del Sella

Sâmbătă dimineaţa, la ora 5 am ieşit din Cluj. Pentru dus am ales varianta Cluj- Oradea- Veszprém (E66)- Graz (A2)- Villach- Cortina d'Ampezzo- Canazei- Vigo di Fassa, 1180 km~15 ore.

Prima zi am schiat pe un domeniu ce face parte din circuitul Sellaronda, detalii imediat. Am mers cu maşinile până în pasul Pordoi (2239 m), iar de acolo în prima jumătate de zi am luat telecabina şi am schiat pe partea cu stâncile Grupo del Sella, iar după amiază la Belvedere, de cealaltă parte a pasului. Aşa cum au spus prognozele toată ziua a nins.

Foto 5. Aşa a fost în primele 2 zile

A doua zi, pentru că încă erau anunţate ninsori, am ales zona Alpe Lusia, din mai marele domeniu Trevalli/Moena/San Pellegrino/Falcade, situat imediat după localitatea Moena. Dispune de 30 km pârtii, situate între 1370 m şi 2340 m.

Foto 6. Rifugio la ei...

Foto 7. De la Marmolada

Marţi, fiind prima zi cu soare, am mers pe domeniul Arabba/Marmolada, punctul cel mai înalt în care se poate ajunge cu acest skipass. După ce schimbăm 3 telecabine (prima: 1446 m- 2362 m a doua 2362 m- 2944 m şi a treia 2944 m- 3250 m) am ajuns în final sub vf. Marmolada (3342 m), cel mai înalt din Dolomiţi.

Foto 8. Val de zăpadă

Foto 9. Atacul borderilor

De acolo a urmat o foarte lungă coborâre pe o pârtie roşie, foarte aglomerată şi plină de hopuri, pe care de altfel nu am mai repetat-o. Pârtia are o lungime de 12 km, cea mai lungă şi mai frumoasă pârtie din Dolomiţi, după cum spun ghidurile. Dacă urci cu prima teleacabina, cu siguranţă, pârtia se prezintă într-o stare mult mai bună. Am coborât până în Passo Fedaia (2057 m) şi apoi am schiat pe o parte din Arabba.

Foto 10. Dovada off piste-ului

San Pellegrino a fost ales pentru cea de-a patra zi de ski. Accesul se face din direcţia Moena- Passo San Pellegrino (1918 m). Până la sfârşitul zilei am reuşit să ajungem pe aproape toate pârtiile din zonă. După prânz vizibilitatea a tot scăzut, iar norii s-au adunat pe cer...prevestind oarecum vremea pentru penultima zi...ninsoare, din nou.

În a cincea zi, împreună cu Raluca şi Adi, am făcut faimosul Sellaronda.

Foto 11. Vineri, vreme de primăvară

Turul este unul panoramic, în inima Dolomiţilor, în jurul grupului de stânci Sella. Se poate parcurge în 2 sensuri: sensul marcat cu verde- în sensul acelor ceasornicului, şi sensul marcat cu portocaliu - în sens invers. Punctul de acces îl poate constitui oricare din următoarele domenii: Corvara, Arabba, Canazei sau Val Gardena. Întregul tur durează între 5-6 ore, iar parcurgerea în sensul marcat cu portocaliu este mult mai frumoasă şi sportivă. Sellaronda traversează 4 mari domenii schiabile cu renume la nivel internaţional: Alta Badia, Val Gardena, Arabba și Val di Fassa, pe acestea organizându-se în fiecare iarnă etape ale cupei mondiale de ski.

Foto 12. La Val Gardena

Fiindcă în Canazei coada pentru îmbarcare la telecabină a fost mult prea mare, am mers cu mașina până în pasul Pordoi, la 9 km distanţă. Sensul pe care l-am ales a fost cel marcat cu verde. Există 2-3 porţiuni plate, ce fac parte din pârtii albastre, şi care devin destul de enervante chiar şi pentru schiori. La ora prânzului ne aflam în Val Gardena unde am făcut o coborâre pe pârtia de cupa mondială, concurs ce are loc în luna decembrie a fiecărui an. Circuitul, în sine e spectaculos, păcat că nu am văzut decât baza stâncilor, din cauza ninsorii.

Foto 13. Survolând zona

Foto 14. Peste tot numai stânci

Vineri, ultima zi, avea să fie şi cea mai faină. Soare, vizibilitate, iar cum Sellaronda ne-a făcut cu ochiul chiar şi pe ninsoare, am revenit împreună cu Raluca şi am parcurs-o în celălalt sens, portocaliu. Acestă variantă e într-adevăr mult mai frumoasă din punct de vedere al schiatului, cât despre peisaj... e impresionant la tot pasul în Dolomiţi.

Cercul s-a închis sâmbătă cu drumul spre casă, de data asta pe ruta Val di Fassa - Innsbruck - Viena - Budapesta - Cluj.

P.S. Pentru amatori: 1', 2'