Ski de primăvară în Rodnei- piciorul Mușceta, căldarea Știol, căldarea Cailor (21 aprilie 2013)

Foto: Alina

Așa cum spuneam în relatarea precentă, în weekendul (20-21 aprilie) m-am hotărât să mă împart între bicicletă și ski. Astfel că sâmbătă, în prima zi liberă mă alătur trupei dornică de pedalat, iar duminică mă bucur că mai găsesc amatori de mers către zăpadă.
Destinația o știam, de ceva vreme: munții Rodnei, zona căldării Știol, probabil și căldarea Cailor.

Foto 1. Fetele la putere

Trupa care avea să se contureze în ultimul moment avea să fie o premieră, în sensul că duminică în jurul orei 6, 5 gagici pornim spre complexul turistic Borșa, Maramureș.

Foto 2. Plăci, skiuri late, fete... de toate

Laura și Iulia au în plan să testeze ceva echipament în cadrul unui eveniment, în timp ce, împreună cu Raluca și Adriana avem de gând să skiem cât mai mult.
Zăpada o intersectăm pentru prima dată vizual, în pasul Șetref, când spre vest se arată trapezul Tibleșului; pare să aibă încă suficientă zăpadă. La scurt timp se zărește cel mai înalt vârf al Carpaților Orientali, Pietrosu, apoi vecinii lui și rând pe rând alte vârfuri din Rodnei, în lungul și răul drum de la Moisei către complexul turistic Borșa.
Ziua de duminică coincide cu ultima zi a evenimentului pomenit mai sus, însă ușor, ușor, lumea începe și apare la standul de închiat skiuri și plăci de snowboard.
Atmosfera pare să fie destul de faină, iar fețele bronzate pe care le vedem sunt dovezi clare că a fost vremea foarte bună vineri și sâmbătă,... parcă îmi pare puțin rău că nu am venit măcar de ieri...
Ne echipăm rapid și mergem să vedem care-i treaba la telescaun, chiar dacă politica celor de aici îmi e cunoscută de mai demult. Nu avem încotro și ne punem pe așteptat, sperăm ca restul lumii să se mobilizeze cât mai repede.
După mai bine de o jumătate de oră ne îmbarcăm în telescaunul ce ne duce spre zăpadă, nu avea nici un sens să o luăm la pas pe sub el (să tot fie vreo 600 de m de diferență până sus la stația de coborâre).

Foto 3. Brânduşe prrintre peticile de zăpadă

Foto 4. Forfota dimineţii, cota 1400, munţii Rodnei

Pentru mine e prima dată când urc cu acesta, iar sub mine nu e zăpadă... însă sunt multe brândușe. În partea superioară încep să apară petice de zăpadă, iar pârtia de la teleski, aflată în continuarea primeia, are zăpadă  pe toată suprafața! Fericire mare!

 Foto 5. Pentru câţiva metri mergem pe skiuri printre brânduşe

Foto 6. Vârful Gărgălău şi căldarea Ştiol

Ne urăm reciproc, spor și cu mult entuziasm pornim la deal, pe skiuri. Zig-zaguri pe pârtie și în scurt timp suntem la 1600 m. Nu se pune la îndoială ca avem mult mai mare spor decât cei ce-și cară skiurile/ plăcile în spate. Adriana e în față, apoi eu și Raluca.
Vremea pare destul de bună, vizibilitate e, doar că cerul de ușor acoperit de nori.

Foto 7. Spre piciorul Muşceta

Foto 8. Spre zăpadă

Jos, am anunțat salvamontul de planul nostru, domnii să zicem că s-au asigurat că știm zona... nu-mi fac prea multe probleme, căci o să cam fie lume și-ntr-o căldare și-n alta, dar și pe creastă, plus că sunt destule de urme din zilele precente.

Foto 9. Un cort sub stâna Ştiol

Poze cu brândușe, poze cu iarnă și brândușe, poze cu zăpada și ajungem la primul urcuș mai serios, piciorul Mușceta. Spre finalul lui panta e atât de mare încât vom lua skiurile-n mână, doar Adriana fuge și parcă zboară peste acea porțiune. Cu niște colțari de skiuri probabil că ar fi mers fără emoții.

Foto 10. Fete hotărâte

Foto 11. Urcare pe foci şi la tricou

Foto 12. Salvamontul e cu noi, momentan

În capătul pantei facem o pauză de ceva dulce, iar apoi pornim spre creastă. O dată ce ne-am apropiat de căldarea Știol, dar și de cea a Cailor, diverse variante încep să apară-n minte, doar să fim înstare să urcăm după fiecare coborâre.

Foto 13. Se arată creasta...

Foto 14. Unii îşi vor da drumul de aici, de pe Muşceta

În primă făză hotărâm să ne îndreptăm spre vârful Gărgălău (2159 m). De pe Mușceta, facem aproximativ 50 de minute, cu tot cu pauze și tururi de orizont. Fericirea că am revenit în Rodnei, că zăpada și vremea sunt bune... e tare mare. Același lucru îl văd și pe chipul fetelor.

Foto 15. Gărgălăul pe fundal

Foto 16. Skiuri gata să zboare la deal

 

Foto 17. Frumos mai e!

 Vântul bate ușor, soarele se mai zărește printre nori, însă cu puțin timp înainte de a dovedi ultima parte a urcușului pe Gărgălău, norii se adună și mai mul, începe și fulguiește puțin. Primul gând e să nu cumva să vină ceața, avem gps, însă nu prea ne vom mai putea bucura de ski. Trece cu bine și această fereastră de vreme puțin mai închisă, nu avem noroc să vedem creasta până către Ineu, însă vedem vecinii Gărgălăului.

Foto 18. Pe bulevardul din creastă

Foto 19. Semnele iernii, la început de primăvară

Foto 20. Înaintăm cu spor

Nu pierdem vremea și scoatem focile. Gata, la vale!
Pârtia fiecăruia pare să fie perfectă. În curând vom ține ușor dreapta pentru a intra în căldarea Știol. Zăpada din această perioadă, din punctul meu de vedere, e a doua după pulvăr ca și calitate. Ușor udă, însă nici vorbă să ne încetinească vreo clipă.

Foto 21.În spate de văd virajele noastre

Foto 22. Creasta spre vest

Panta se înăsprește când părăsim linia crestei... virajele însă ies fără eforturi prea mari. Coborâm atâta timp cât panta nu devine prea lină; nici un metru mai jos, căci tot noi va trebui să urcăm înapoi în creastă.
Trecem pe lângă o curgere de zăpadă nu foarte veche, pare să fie o bucată de cornișă căzută... și apoi punem focile la dotarie. Renunțăm a reveni în piciorul Muscetei, zăpada pare destul de stabilă să ne permită să facem niște zig-zaguri, pe curbă de nivel spre creastă. Ieșim undeva în zona șeii Gărgălău.

Foto 23. Pauză de privit

Vremea și-a revenit între timp așa că mergem puțin și către vest, să facem o coborâre din creastă spre căldarea Cailor.
Nu mai mai satur să privesc vârfurile din jur, vremea și zăpada par perfect pentru o tură de parcurgere a crestei pe skiuri.

Foto 24. Spre est- vf. Gărgălău, de unde am venit

Foto 25. "Buhăeștii" (Buhăescu Mic și Buhăescu Mare)

Pe creastă dar și prin căldari mișună lumea, și din păcate și câteva snowmobile... care nu ar avea ce căuta pe aici.
Dacă din șaua Gărgălău înspre est a fost bulevard, în partea opusă, sunt și câteva porțiuni destul de înguste, iar în șaua de unde vom începe coborârea (înainte de Râpa Piatra Rea) e loc doar pentru câțiva oameni.
Înainte de coborî mâncăm câte puțin. Apar și niște băieți cu plăcile de snowboard.... hmm... cu siguranță dacă aș avea-o pe a mea m-aș descurca mult mai bine decât pe skiuri, pe panta ce urmează, dar să vedem cum o să fie . Frică de panta nu îmi este, sper să mă descurc cu virajele, căci nu skiez de nici un an jumătate.
Adriana, Raluca sunt gata, așa că plecăm. În fundul căldării sunt ceva spectatori.

Foto 26. Pe aici vom coborî

Foto 27. Panta și niște cornișe

Zăpadă ne ajută destul de mult, chiar dacă se mai desprind bulgări dornici și ei de o coborâre, aproape după fiecare viraj. Ihu! Treabă merge binișor, iar dacă nu am fi presate oarecum de faptul că ar fi bine să coborâm cu telescaunul la sfârșitul zilei, cred că energie s-ar mai fi găsit pentru o nouă urcare.

Foto 28. Din șau din dreapta ne-am dat drumul

Jos, ne alipim de restul lumii și pornim către pragul căldării. Privind înapoi, tare mi-aș fi dorit să mai stau o vreme pe aici... viraje pe zăpadă, erau din diverse direcții.

Foto 29. Căldarea Cailor

Foto 30. Gata?

În curând va trebui să alegem între a coborâri pe firul văii până la cascada Cailor (de unde e puțin de urcat pentru a reveni înspre telescaun (nu pe skiuri, cum aveam să aflăm)), sau înaintat pe curbă ne nivel până spre partea de sus a pârtiei de la teleski. Eu și Raluca alegem cea de-a doua variantă, în timp ce Adriana prima.
Ca în multe cazuri, spre după amiază vremea s-a îndreptat și acum, soarele iese. Gărgălăul și căldarea Știol, nu încetează să-mi facă cu ochiul, însă sezonul viitor îmi propun să ajung mai des pe aici.

Foto 31. După amiaza se arată cu adevărat soarele

Foto 32. Profităm de fiecare fâșie de zăpadă

Foto 33. O teleportare pe acel vârf aș dori!

Acum, o ultimă coborâre, până acolo unde se termină zăpada . Nu ne grăbim deloc, zăbovim pe viraje, pe clătit ochii și poze.

Priveliştea din poiana Ştiol

La telescaun începe să apară tot mai multă lume, semn că sfârșitul zilei de ski e aproape... Ne reîntâlnim cu Laura și Iulia, mai povestim cu unii și alții, iar apoi ne urcăm în telescaun.
Încet dar sigur pornim la drum... revedem creasta, apoi o parte din munții Maramureșului, facem o pauză de masă la Popasul Haiducilor, de la Fiad și undeva la miezul nopții ajungem în Cluj.

Spre vf. Pietrosu şi căldarea Iezer

Duathlon de weekend pare să se fi închiat cu bine, în urmă rămând multe amintiri și ceva oboseală ce va trece următoarele zile și niște fete prăjite.
După această zi, dorința de a reveni la zăpadă e și mai mare! așa că o să vă mai arăt niște poze cu zăpada prinsă la sfârșit de aprilie.