Început de mărtișor cu o drumeție la Piatra Butanului (10 martie 2019)

Traseu: sat Izvoarele - BG - pârâul Bedeleu - Piatra Butanului - pârâul Bedeleu - sat Izvoarele

Munții Trascău sunt cunoscuți, dar din îndrăgiți de mulți drumeți, prin prisma faptului că ei încă adăpostesc căsuțe cu acoperiș de paie, cătune încă locuite, poieni cu narcise, cruci de piatră sau troițe de lemn, frumoase chei, platouri carstice, masive de piatră așa cum e binecunocuta Piatra Secuiului, dar probabil că și multe altele..

În urmă cu mai mulți ani, parcă într-o tură de bicicletă, discutam despre faptul ca pe viitor să concepem traseele astfel încât să ajungem pe la cât mai multe stânci/pietre de calcar din Trascău.

Zis și făcut, căci rând pe rând am ajuns pe la Piatra Secuiului, Piatra Bulzului, Piatra Craivei (sau aici), Colțul Data, vârful Ugerului și Ardașcheia (sau aici), Piatra Cetii, Calcarele de la Ampoița și Piatra Boului... în timp ce pe altele le-am privit doar de la distanță.

Cruce de hotar de la începutul secolului 20

În această categorie se încadrează și Piatra Butanului, piatra pe care am tot admirat-o în mai multe ture de bicicletă sau perpedes. Fie că am ajuns pe lângă ea primăvara, fie că a fost toamnă, ea e la fel de fotogenică completând perfect, aș îndrăzni să zic, priveliștea.

Piatra Butanului e așezată în proximitatea Colțului Pleșii și oarecum peste drum, dar în diagonală, de uriașa Piatra Secuiului sau altfel spus, dincolo de culmea pe care e situat cătunul Olteni, ridicându-se semeț din valea Inzelului. Are altitudinea de 1052 m și e formată din două pietre: una mai mică, una mare (unde evident, e atinsă altitudinea maximă), dar și dintr-o lamă de țancuri aflată perpendiculă pe piatra principală.

Ținând cont de toate acestea, la început primăverii trecute, am pus de o tură spontană și împreună cu Claudia și Adi.

Atunci am pornit din satul Izvoarele, am urcat deasupra satului, iar apoi am urmat marcajul BG pentru o porțiune foarte scurtă, până în dreptul crucii de piatră. De acolo am coborât în firul pârâului Bedeleu și, în continuare, am urmat poteci mai mult sau mai puțin conturate spre Piatra Bulzului. Câteva floricele de primăvară, dar și ultimele petece de zăpadă ne-au însoțit de-a lungul urcușului spre punctul de belvedere de pe piatră. Cu toate că vântul și-a făcut simțită prezența nu am putut porni pe cealaltă jumătate a traseului, fără ca sus să zăborim pentru o binemeritată pauză. Restul traseului s-a prezentat cam la fel ca și până aici, iar atunci când am ajuns la crucea de piatră de pe BG am încheiat bucla propusă, căci în față mai aveam doar teren deja cunoscut până în sat.