Traseu: Strungari - Purcăreți - Mugești - cantonul Recea - valea Recii - Strungari
Vineri seară împreună cu Lia și Leo am reconfigurat destinația pentru weekendul ce stătea să înceapă și, conform prognozelor care nu anunțau precipitații mai spre sud, am ales o combinație ce urmă să ne poarte prin locuri noi din Șureanu, respectiv Metaliferi.
La ora 9 ne-am dat întâlnire în satul Strungari, județ Alba, și după ultimele pregătiri am început să învârtim pedalele.
Primii aproximativ 4,5 km sunt asfaltați astfel că urcăm cu spor spre cătunul Purcăreți și de îndătă ce i-am trecut pragul parcă am pășit în altă lume... atmosfera satului sau mai bine zis cătunului de munte, situat la altitudine, în peisaj de primăvară, cu săteni care muncesc de zor pământul de lângă gospodărie. Undeva înainte de centrul așezării, poposind pentru câteva poze, aud o niște replici din partea unor bărbați care puneau cartofi:
La ora 9 ne-am dat întâlnire în satul Strungari, județ Alba, și după ultimele pregătiri am început să învârtim pedalele.
Primii aproximativ 4,5 km sunt asfaltați astfel că urcăm cu spor spre cătunul Purcăreți și de îndătă ce i-am trecut pragul parcă am pășit în altă lume... atmosfera satului sau mai bine zis cătunului de munte, situat la altitudine, în peisaj de primăvară, cu săteni care muncesc de zor pământul de lângă gospodărie. Undeva înainte de centrul așezării, poposind pentru câteva poze, aud o niște replici din partea unor bărbați care puneau cartofi:
- Ioane, când te-oi vedea și pe tine pedalând așa?
- (nu se aude nici un răspuns din partea interloculorului și atunci cel care a pus întrebarea a revenit cu o variantă)
Preț de câteva minute mi-a revenit în minte de câteva ori ceea ce am auzit, apoi o prind pe Lia din urmă și în timp ce căscam ochii spre împrejuri și pe o casă observăm o placă cu niște rânduri. Pare să fie casa parohială și astfel aflăm ca Lucian Blaga și-a petrecut iarna lui 1917-1918 aici, definitivând câteva volume... (casa lui memoriala se află nu departe de locurile unde eram, lângă Sebeș, în satul Lancrăm)
Purcărețiul rămâne în urmă și noi am luat la rând toate sus-josuri, dar și porțiunile foarte faine ocolind prima dată dealul Bordo și gospodăriile suspendate dar și izolate ale cătunului Mugești.
Câteva porțiuni mai abrupte ne-am condus până spre zona alpină al traseului de unde muntii Bihor cu a lor Cucurbătă ne-au încântat privirile, iar apoi doar dintr-un unghi, ce-i drept, am zărit și culmi cu zăpadă de undeva din Orientali.
Soarele de mai devreme a făcut loc norilor, însă am continuat spre canton Recea, având culmile domoale și partea centrală ale masivului Șureanu în față, respectiv Cindrelul spre S-E.
Cu toate că vântul a început să-și facă tot mai simțită prezență când am ajuns La Cărări am mers să vedem dacă chiar exista magazinul de pe hartă. În sezonul cald acesta e deschis, dar acum doar câțiva proprietari de cabane din zonă au urcat să facă curat, în rest e liniște cât cuprinde.
Am luat prânzul cu ceea ce am cărăt în rucsaci și apoi ne-am mutat pe partea cealaltă a dealului Arșiței, inițial tot pe drum de culme, până când am început coborârea efectivă spre valea Recii. După 20 de km la vale am revenit la punctul de start din Strungari.
Purcărețiul rămâne în urmă și noi am luat la rând toate sus-josuri, dar și porțiunile foarte faine ocolind prima dată dealul Bordo și gospodăriile suspendate dar și izolate ale cătunului Mugești.
Câteva porțiuni mai abrupte ne-am condus până spre zona alpină al traseului de unde muntii Bihor cu a lor Cucurbătă ne-au încântat privirile, iar apoi doar dintr-un unghi, ce-i drept, am zărit și culmi cu zăpadă de undeva din Orientali.
Soarele de mai devreme a făcut loc norilor, însă am continuat spre canton Recea, având culmile domoale și partea centrală ale masivului Șureanu în față, respectiv Cindrelul spre S-E.
Cu toate că vântul a început să-și facă tot mai simțită prezență când am ajuns La Cărări am mers să vedem dacă chiar exista magazinul de pe hartă. În sezonul cald acesta e deschis, dar acum doar câțiva proprietari de cabane din zonă au urcat să facă curat, în rest e liniște cât cuprinde.
Am luat prânzul cu ceea ce am cărăt în rucsaci și apoi ne-am mutat pe partea cealaltă a dealului Arșiței, inițial tot pe drum de culme, până când am început coborârea efectivă spre valea Recii. După 20 de km la vale am revenit la punctul de start din Strungari.
Purcăreți cu miros de cireși
Codobatură de munte
Gospodărie în Purcăreți
Mărul dansator
Centrul satului
Dealul și calul
Balerină deghizată
Primăvara de peste deal
Răpuși de vânturile dese și probabil suficient de puternice
De o parte parapet de lemn, de cealaltă miros de flori
Spre Mugești
Unul dintre micile cimitire amplasate chiar lângă drum
Gospodărie cocoțată deasupra văii Cugirului
Oază prosperă pe culme
Casă ce aparține de cătunul Mugești
Troiță și odihnă înainte de a continua urcarea
Probabil unde dintre cele mai faine puncte de belvedere de pe traseu (cu muntii Bihor și culmile Metaliferilor în ceafă)
Tot mai sus unde fagii și stejarii încă vegetează
Drum de culme, undeva la 1250 m altitudine
Față-n față cu partea înaltă a Șureanului
Capela Recea
Cindrelul
Ruperi de panta și Metaliferii în fundal
Și acum încotro?
O casă veche și un piersic în curte. A se observa forma gospodăriei, de tip cetate, cu ziduri de jur împrejur.. aparține de cătunul Tonea, e părăsită de niște ani buni, însă are noi proprietari din București (după cum am aflat de la un localnic cu oile)
Astfel de case am întâlnit tot în Șureanu, pe întinderile Platformei Luncani
Aceeași gospădărie cu ziduri de jur împrejur
Pentru seară căutăm un loc de camping și revenim în Purcăreți
Flori de cireș
Cireși în lumina dimineții
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu